Impresii și poze din ziua 2 – Stanciova

Acum, la o săptămână de la târg reușesc să pun câteva poze pe blog, poze pentru care mulțumesc Cristinei C și Dianei.

La Stanciova am ratat începutul, și-anume venirea a foarte mulți invitați. Când am ajuns noi, întârziații, pe la ora 12, șura primitoare a Teodorei și zona împrejmuitoare era plină de oameni mari și mici, iar workshopul de clătite inițiat de Cristina C. era deja în toi.

Iris și Maia fac aluatul de clătite...(foto: Cristina C.)

iulian primește cadoul de la Teo, un vas de lemn în care să prepare și mai multă pâine delicioasă. (foto: Cristina C.)

În grădina terasată cresc ierburile aromate într-o veselie (foto: Diana)

În timp ce gulașul fierbe domol... (foto: Diana)

se pregătesc diverse alte preparate: (foto: Diana)

ciuperci cu legume, ... (foto: Diana)

castraveți pentru sosul tzatziki (foto: Diana)

se mai învârt clătite... (foto: Cristina C.)

de undeva apare un pui extrem de pestriț care-așteaptă să intre în cuptor... (foto: Cristina C.)

și desigur se fac niște cotlete pe grătar, pregătite de Lucian.(foto: Diana.)

După atâtea pregătiri, se mai și mănâncă: unii la masă, alții la altă masă, și ne simțim (din nou) ca într-o zi de sărbătoare la români.(foto: Diana.)

Ceata lui Pițigoi își face siesta în hamac (foto: Cristina C.)

și-apoi toată ceata trece la exersarea mâinilor dibace, la atelierul de origami susținut de însuși Paul (foto: Cristina C.)

Rezultatele sunt diafane. (foto: Cristina C.)

Cu energie înainte, la atelierul de făcut mingi de jonglerie, cu Cristina D., urmat de jonglerii susținute tot de Paul. (foto: Cristina C.)

Spre după-amiază am susținut și atelierul de făcut săpun de casă. Asistență numeroasă, întrebări multe și faine, o asistentă drăguță care a picat la țanc și rezultatul, un săpun cu cafea, despre care mai scriu, căci sunt datoare cu niște informații. (foto: Cristina C.)

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Dacă vi s-a părut o zi foarte plină, cu multă lume faină și mâncare pe măsură, să știți că așa a fost. Dacă ați vrea să participați și voi, fiți pe fază, că se mai anunță evenimente interesante, așa că n-ar strica să urmăriți blogul Stanciovei, unde anunțăm tot ce e de anunțat 🙂

Încă odată ținem să mulțumim musafirilor, gazdelor și tuturor care s-au implicat ca să iasă așa de frumos!

Eșarfe poznașe

Ioana este arhitect, dar de când are mașina de cusut îi vine greu să se despartă de ea. Coase, coase și iar coase.  Ne-a scris ca vrea să participe la târg cu niște produse ale mâinilor ei [dibace] și ale mașinii de cusut — niște eșarfe, niște bluze de vară, niște plase în culori asortate. Micile ei creații au ceva ghiduș și poznaș și vin la fix în completarea târgului!

Dana și goblenurile

GOBLÉN, goblenuri, s. n. Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică. – Din fr. [manufacture des] Gobelins (n. pr.).

Da, ați auzit bine. Goblenurile din camera bunicii, atât de migălos lucrate aduc cu sine nostalgii, încălzesc și luminează orice spațiu și se pare că nu sunt un meșteșug pierdut. Dana face goblenuri și le face frumoase iar eu mă gândesc că n-ar strica deloc câteva goblenuri micuțe în casa noastră!

Boema și măștile

Olivia Giumanca nu se limitează doar la creație vestimentară, domeniul pe care l-a studiat, ci se aventurează în diferite metode de exprimare artistică. La târg ne aduce o colecție de 9 tablouri intitulată Boema, acrylic pe panză, de dimensiuni mici, accesorii precum genți, coliere și măști confecționate din pâslă reciclată de la fabrica de pălării, ațe colorate de la bunica din noptieră, oglinzi și clopoței.

 

 

Brățările Mariei

Maria Duțu – 12 ani s-a apucat să facă brățările prieteniei acu’ vreo 3 ani pentru colegii de școală și prieteni. În prezent face mai multe tipuri de brățări, cu diverse împletituri și cu diferite culori. Îi place să meșterească la orice lucru manual, sculptează și câteodată mai și pirogravează. Pentru că Maria a plecat deja în vacanța de vară, la târg va fi reprezentată de mama ei care o va ajuta să își vândă brățările.

Gata-i afișul pentru târg

Buuun. Printre mailuri, postări pe blog și pe Facebook, udat plantele din grădină și îngrijit cățel mușcat de albine am reușit să termin și afișul. Iată-l aici în format mai mic, pentru web- în caz că vreți să-l postați pe undeva, și aici la mărimea pentru print (aveți grijă că-i mare, vreo 10 mega), în caz că aveți careva chef să-l printați pe format A3 și să-l lipiți prin vre-un bar, vreo școală sau în cameră 🙂

Caietele Anei

Odată cu pasiunea de a scrie, de a „conserva” aminitirile plăcute, ideile și gândurile mele, fără să îmi dau seama am început să „redecorez” caietele și carnețelele în care scriam.
Așa a ajuns ca orice caiet cumpărat de la magazin….în mâinile mele să capete altă formă.
Ador să personalizez caietele care știu că urmează a aduna amintiri sau gânduri!
Mai nou, am descoperit bucurie și în realizarea de inele handmade. Pentru că găseam foarte puține care să mă reprezinte și să îmi placă, m-am apucat de treabă! Veți vedea ce a iesit. 🙂

Dulceață de fructe văratice, cu drag

 

O a doua Cristina ne va îndulci ziua cu dulcețuri de casă: dulceața de cireșe-i gata deja, așteaptă în cămară ziua Târgului, iar dulceței de căpșuni îi este acordat tot timpul de care are nevoie ca să fie făcută în tihnă, nu pe grabă, ca-n vremurile când o făcea bunica!

P.S.: Chiar mă bucur de borcanele astea umplute cu bucuria zilelor de vară!

Iulian și pâinea artizanală

Pe Iulian l-am „întâlnit” prima dată pe un forum, apoi pe alt forum, apoi la el acasă, într-un sat de la poalele Retezatului, unde s-a mutat cu familia sa frumoasă după ce a plecat din București. Tot la el acasă am gustat incredibil-de-gustoasa-sa pâine, făcută de el da cappo al fine din făină integrală de grâu, de secară, cu semințe și alte minunății, și – ceea ce o face specială – fără drojdie de bere ci cu maia, ‘drojdie naturală’, cum îi spune el. E vorba de o drojdie obținută doar din făină și apă, puse la fermentat – e drojdia pe care o foloseau oamenii din timpuri străvechi ca să facă pâine. În română îi mai spune plămădeală, în franceză – levain, în engleză sourdough și germană Sauerteig și se pot face cu ea nu doar pâine, ci și tot felul de alte produse: pizza, cozonaci, grisine, turte și lipii.

Îl puteți întâlni pe Iulian la târg și veți putea degusta pâine făcută de el. În rest, mai puteți citi pe blogul său – chiar e interesant! Și fiți pe fază pentru când va mai ține workshopuri de făcut pâine, ca și acestea.

Arabela

Arabela Ștefania m-a rugat să preiau câteva informații despre ea dintr-un interviu pe breslo.ro, așa că… asta fac.

Cine e in spatele brandului “Arabela” ?
Buna, numele meu e Stefania Arabela Covaciu, am 28 de ani, multe pasiuni si nu ma pot decide ce anume imi place mai mult, de aceea nu prea reusesc sa ma opresc la o singura tehnica prin care sa imi exprim creativitatea. Alaturi de mine e Marius, care ma sustine atat moral cat si cu munca “de chinez”: lipit, asamblat, impaslit etc…

De unde vii, unde vrei sa ajungi si mai ales de ce?
M-am nascut intr-un sat din Arad, am terminat facultatea de arte din Timisoara, si acum locuiesc in Arad. Asta ar fi raspunsul geografic, daca e sa interpretez intrebarea mai profund, as zice ca vin dintr-o copilarie fericita si nu stiu unde vreau sa ajung, dar vreu sa raman la fel de vesela ca si pana acum, caci doar asa pot sa ma bucur in fiecare zi de frumusetea vietii.

Care e background-ul tau, ce ai facut inainte de partea creativa?
Nu stiu ce inseamna pentru voi “partea creativa”, la mine exista aceasta parte creativa dintodeauna, de mica am mazgalit peretii, am invatat sa tricotez si sa fac mileuri, si am iubit sa bat cuie cu ciocanul. Nu cred ca exist un “inainte” sau ” dupa”, partea creativa exista in mine si ma insoteste peste tot. Ea ma face sa vad lucrurile cu alti ochi, sa iubesc rugina si mucegaiul pentru frumusetea lor pura, sa iubesc furtuna pentru forta cu care se manifesta si padurea pentru linistea sa impunatoare.

Continuarea interviului îl puteți citi aici, puteți să aruncați un ochi pe blogul ei și creațiile ei le puteți vedea la târg.